ISTORIA CODURILOR DE BARE - UNIVERSAL S.R.L.

Home

Contact

UNIVERSAL S.R.L.

Herculane, nr. 1, Parter Spatiu Comercial, CLUJ NAPOCA, CLUJ, ROMANIA 400635 CLUJ

arata tel arata mobil

Formular contact

marti, 14 Mai 2024 · 0:28

(0)

Aveti 0 in lista favorite

Lei

Lei€$

UNIVERSAL S.R.L.

Istoria codurilor de bare

sambata, 22 Ian 2011

Tehnologia codurilor de bare

În 1932 un grup de studenti de la Universitatea Harvard condusi de Wallace Flint au demarat un proiect destul de îndrãznet.

Produselor le erau anexate puncte de reper din cataloage de produse si erau centralizate într-o bazã de date. Codurile de bare, în forma modernã, au început sã aparã în 1948.

Bernard Silver, un absolvent al institutului "Drexel Institute of Technology" din Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a unui sistem automat de identificare a produselor. Silver i-a spus prietenului sãu Norman Joseph Woodland despre comanda primitã. Woodland avea 27 de ani si era profesor la acelasi institut. Problema l-a fascinat pe Woodland si a început sã lucreze la acest proiect.

Prima idee a lui Woodland a fost aceea de a folosi un tip de cernealã, care sub actiunea radiatiilor ultraviolete va deveni strãlucitoare. Woodland si Silver au creat un dispozitiv care functiona, dar sistemul avea probleme cu instabilitatea cernelii, iar tipãrirea modelelor era foarte costisitoare. Woodland era convis cã ideea lor era bunã, astfel cã a renunþat la profesorat si s-a mutat în apartamentul bunicului sãu din Florida pentru a avea mai mult timp de lucru.

În 20 octombrie 1949, Woodland si Silver au publicat o lucrare intitulatã "Classifying Apparatus and Method" (Aparat si metodã de clasificat). Inventatorii au descris inventia lor ca fiind "arta de clasificare a produselor pe baza modelelor".

Majoritatea codurilor de bare pe care Woodland si Silver le-au descris erau formate dintr-o serie de spirale circulare. În timp ce cei doi le descriau ca simboluri, simbologia de bazã a codurilor de bare se asemãna foarte mult cu codurile de bare unidimensionale din prezent.
Simbologia era realizatã dintr-un model format din 4 linii albe pe un fundal închis. Prima linie era linia de control, iar celelalte 3 linii erau fixate la distanþe variabile faþã de prima linie (de control). Informatia era codatã prin prezenta sau absenta unei sau mai multor linii. Astfel se puteau realiza 7 clasificãri diferite de produse. Prin adãugarea mai multor linii erau posibile mai multe clasificãri de produse. La un numãr de 10 linii erau posibile 1023 (210-1) de clasificãri diferite.

Modelul de cod de bare realizat de Woodland si Silver la 7 octombrie 1952 a început sã fie folosit ca model general de indentificare a produselor.

În 1962 Silver moare la vârsta de 38 de ani, înainte de a putea vedea utilizarea codurilor de bare în comert. În 1992 Woodland a fost distins cu "National Medal of Technology" ("Medalia nationalã a tehnologiei") de cãtre presedintele Bush. Nici unul din cei doi nu s-a gândit cã inventia lor va deveni o afacere care la început era de peste 2.000 de miliarde de dolari.

Codurile de bare început sã fie folosite în comert numai dupã 1966. "National Association of Food Chains" ("Asociatia naþionalã a lanturilor alimentare") a comandat unui producãtor de echipamente electronice realizarea unui echipament ce sã poata realiza citirea codurilor de bare pentru o evidentã si un inventar mult mai rapid al produselor. În 1967 a fost instalat primul cititor de coduri de bare la un magazin din Cincinnati. Codurile de bare erau reprezentate dupã modelul realizat de Woodland si Silver. Aceste coduri de bare nu erau imprimate direct pe ambalaje ci pe etichete pe care angajaþii magazinului le lipeau pe produse. Astfel sistemul a fost recunoscut ca un model de automatizare si indentificare a produselor si a fost adoptat de toti producãtorii si distribuitorii de produse.

În 1969 aceeasi asociatie a cerut companiei Logicon dezvoltarea unui sistem pentru industria codurilor de bare. Rezultatele au fost realizarea standardului UGPIC (Universal Grocery Products Identification Code) (Codul de identificare universal al produselor alimentare) în vara anului 1970. Trei ani mai târziu s-a adoptat simbologia UPC pentru indentificarea produselor în SUA. A fost implementat de IBM si dezvoltat de George Laurer, care a continuat ideea lui Woodland si Silver. Woodland era angajat IBM pe vremea aceea.

În iunie 1974 primul scaner UPC realizat de NCR Corporation (ce se numea pe atunci National Cash Register Co) a fost instalat la supermarket-ul Marsh din Troy, Ohio. Pe 26 iunie 1974 primul produs cu cod de bare a fost scanat si înregistrat. Produsul era un pachet de 10 lame de gumã de mestecat Wrigley cu aromã de fructe. Produsul acesta nu a fost special realizat pentru a fi primul produs scanat, ci pur si simplu a fost o întâmplare. Din pãcate, istoria nu a pãstrat si numele cumpãrãtorului. Astãzi pachetul de gumã de mestecat este expus la "Smithsonian Institution"s National Museum of American History".

Prima încercare de aplicare în industrie a indentificãrii automate a fost demaratã la sfârsitul anilor "50 de cãtre Asociatia Americanã a Transportatorilor. În 1967 s-a adoptat un format de cod de bare. Etichetarea masinilor si instalarea de cititoare a inceput pe 10 octombrie 1967. A durat 7 ani pânã ce 95% din masini au fost etichetate. Din mai multe motive sistemul nu a putut funcþiona si a fost în cele din urmã abandonat în 1970.

În 1981 Departamentul de Apãrare al SUA a adoptat formatul de cod de bare Code39 în industria militara.

În fiecare zi întâlnim coduri de bare peste tot în jurul nostru. Le putem vedea în magazine, pe corespondentã, facturi, etc. De acum preþurile au fost înlocuite de codurile de bare.

Codurile de bare pot fi folosite în orice societate si în toate industriile producãtoare sau de desfacere.

Ele sunt folosite în mai multe sisteme.

Codurile de bare pot fi descrise ca un cod "Morse optic". O serie de bare negre pe un spaþiu alb dau nastere codului de bare. Existã mai multe formate de coduri de bare.

Codurile de bare sunt citite si decodate cu ajutorul scanerelor care mãsoarã reflexia luminii si interpreteazã codurile în numere si litere si le trimit spre gestionare unui calculator. Din cauzã cã existã multe formate de coduri de bare s-a ajuns ca un scaner sã recunoascã mai multe formate liniare si bidimensionale.

Dacã simbologia este relativ unicã, compozitia unui cod de bare variazã de la format de format. De exemplu, toate codurile de bare sunt reprezentate pe axele X si Y si sunt ortogonale pe axa X.

Lungimea codului de bare pe axa X reprezintã lungimea codului de bare.

Toate codurile de bare au un caracter de start/stop ce permite citirea de la stânga la dreapta si de la dreapta la stânga. Prin conventie caracterul din stânga este consederat caracterul de start si caracterul din dreapta caracterul de stop.

Codurile de bare reprezintã un set de simboluri folosite pentru a reprezenta informaþiile alfa-numerice. Pe scurt, în loc de numãrul "1" sau litera "A", veti vedea o însiruire de bare, subtiri sau groase, folosite pentru a reprezenta acel numãr sau acea literã.

Natural, urmeazã întrebarea: "De ce sã se înlocuiascã informatiile alfa-numerice cu coduri de bare?". Rãspunsul vine de la sine: masinile în general nu citesc cu usurintã reprezentarea pe care noi o dãm cifrelor si literelor, nici mãcar prin recent dezvoltata OCR (Optical Character Recognition - recunoaºterea opticã a caracterelor). Analog, se poate da exemplul calculatoarelor, care convertesc informatia în cod binar, succesiuni de 0 si 1, pe baza cãrora pot lua decizii mult mai rapid.

Un însemnat numãr de standarde a fost dezvoltat peste ani în ceea ce se cheama în limbaj obisnuit, simbologii. Putem folosi diferitele simbologii în acelasi fel în care folosim diferitele feluri de fonturi pentru a sublinia un anumit element dintr-o constructie.

Simbologiile sunt standardizate, astfel încât, odata tipãrite sã poatã fi scanate si decodate.